luni, 12 august 2013

PENTRU CEI CE VOR SĂ DEVINĂ LEGIONARI (partea a II-a din IV)

       Şeful ML - Şerban Suru:
   
     Mulţi tineri şi mai puţin tineri din ziua de astăzi consideră că dacă au văzut câteva poze referitoare la Mişcarea Legionară, dacă au citit câteva rânduri despre istoria reală a Legiunii atunci şi ei se pot considera legionari peste noapte şi pot înfiinţa cuiburi, grupuri, grupări etc. aşa cum le vine lor în minte, chiar dacă ei în realitate nu cunosc practic nimic despre ceea ce înseamnă Garda de Fier şi normele ei de funcţionare.  Pentru aceştia, mai precis pentru cei dintre ei care în adâncul sufletului sunt de bună credinţă, revenim aici cu precizări care au mai fost spuse, dar este o necesitate de a fi reamintite:

        -  Mulţi ne-au contactat şi şi-au exprimat dorinţa de a deveni legionari. Unii sunt din provincie şi la ei în localitate nu se găseşte nici un cuib legionar sau vreun legionar şi nu ştiu ce să facă.
    Pentru soluţionarea impasului, cele de mai jos sunt edificatoare. Începem cu un citat din cartea "Pentru Legionari" de Corneliu Zelea Codreanu:
 PRIMELE ÎNCEPUTURI DE ORGANIZARE
 O nouă etapă în dezvoltarea Mişcării Legionare o constituie organizarea.
  • Orice mişcare, dacă voim să nu rămână un haos trebuie turnată în forme de organizare. Întreg sistemul de organizare legionar se bazează pe ideea de „cuib”. Adică, un grup, variind între 3-13 oameni, sub comanda unui şef. La noi nu există „membri”, indivizi separaţi. Există numai cuib. Individul este încadrat în cuib. Organizaţia legionară nu este formată dintr-un număr de membri, ci dintr-un număr de cuiburi.
       Ce m-a condus însă să aleg acest sistem?
În primul rând, nevoia.
   E o mare deosebire între momentul înfiinţării Ligii (Liga Apărării Naţional-Creştine - n.n.), când am întrebuinţat un sistem şi între acela al înfiinţării Legiunii, când am întrebuinţat alt sistem.
  • În momentul înfiinţării Ligii exista un curent popular. El trebuia să fie de urgenţă captat.
  • În momentul înfiinţării Legiunii nu exista nici un curent popular pentru noi. Ci numai oameni răzleţi, izolaţi, răspândiţi prin sate şi oraşe.
(Astăzi, în secolul XXI, anii 2000, Mişcarea legionară există în condiţii mai dezavantajoase din punct de vedere al propagandei şi publicităţii decât în perioada ei de început, din anii 1920, căci împotriva Mişcării Legionare s-a creat de-a lungul a peste 70 de ani de comunism şi neocomunism, un perpetuu curent „popular”, crunt antilegionar – n.n.)
       Eu nu puteam să încep cu înfiinţare de comitete judeţene. Pentru că nu aveam oameni. Nici nu puteam lua un om să-l pun şeful unui judeţ. Dacă el nu are decât putere dea fi şeful numai al unui sătişor, va fi incapabil să organizeze un judeţ.
  • Şeful unei mişcări trebuie să ţină seama cu cea mai mare stricteţe de realitate. Or, singura mea realitate era „omul singur”. Un biet ţăran sărac care plânge într-un sat, un nenorocit muncitor bolnav, un intelectual dezrădăcinat.
       Şi atunci, fiecăruia dintre aceştia i-am dat posibilitatea de a aduna în jurul lui un grup, după puteri, al cărui şef devenea. Cuibul cu şeful lui.
       Nu-l numeam eu şef de cuib. Puterile lui îl numeau, îl ridicau: nu devenea şef dacă „voiam” eu, ci dacă el putea aduna, convinge şi conduce un grup. Cu timpul am ajuns, spre deosebire de celelalte organizaţii (unde adesea se fac şefi pe baza cadourilor) să am un şir de mici comandanţi, nu „făcuţi”, ci „născuţi”, zăcând în ei calităţi de conducător. De aceea, un şef de cuib legionar este o realitate pe care te poţi sprijini. Reţeaua acestor şefi de cuib formează scheletul întregii mişcări legionare. Stâlpul organizaţiei legionare este şeful de cuib. Când se înmulţesc aceste cuiburi se grupează sub comandă: pe comune, plăşi, judeţe, provincii.
       Cum mi-am făcut pe ceilalţi şefi? Nu am numit: şeful satului, plăşii, judeţului. Le-am spus:
– Cuceriţi, organizaţi. Şi cât veţi putea organiza, peste atât se va întinde şefia voastră.
  • Eu în consfinţeam în situaţiile în care puterea, calităţile şi aptitudinile lor îi ridicau. >>> 
(din Pentru Legionari – Capitolul „Primele începuturi de organizare").
  •  Nu există cuiburi izolate, de sine stătătoare, cu şefi de cuib care să nu fie consfinţiţi de Centru, de Şeful Mişcării Legionare. Şi care cuiburi să nu trimită totodată, săptămânal, la Centru, procesele verbale ale şedinţelor de cuib.
       Cine doreşte să devină legionar trebuie să respecte şi să înţeleagă ceele expuse mai sus. Totodată este necesar să citească obligatoriu 2 cărţi: „Pentru Legionari” şi „Cărticica Şefului de Cuib”- Pe lângă aceasta mai trebuie să ţină cont şi de cele prezentate aici (la acest link):
Pentru cei ce vor să devină legionari (partea I din IV)
Adresa de contact, Sediul Mişcării Legionare: Hartă, Tel., Email

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu